atlantic salmon, episodul 3

Azi iar a plouat toata dupa-masa. La un moment dat ma gandeam ca nu mai ajung pe malul apei. Dar spre seara s-a linistit si, chiar daca cerul a ramas innorat, iar aerul cetzos, macar s-a oprit ploaia. asa ca pe la 7 iata-ma pe malul apei. Aseara, dupa intamplarea cu ruptura am legat niste nimfe pe care tineam neaparat sa le invat sa-noate.
M-am bucurat ca vremea a tinut majoritatea pescarilor in casa. Un singur patimas era pe malul celalalt, mai in aval.
Scanez apa si nu vad nici urma de somoni. Debitul revenise la normal, sau cel putin aproape. Lumina era tot slaba si vizibilitatea in apa era destul de redusa. Am decis sa incep sa piaptan apa cu nimfele, poate-poate. Dupa 5 minute am primul atac. Un curcubeu zbatacios. Duc mana spre aparatul de la gat, ca azi fotograful meu preferat nu e aici si am luat numai "conserva" (Cybershotu') cu mine. Din pacate pestele nu pre are chef de asteptat si ma lasa cu carligul gol chiar langa mal. Urmeaza un clenut de vreo 25 de cm, la care mi-a fost lene sa-i fac poza. Ma mut mai sus si la un moment dat simt un soc violent in bat, intep, pestele o ia in curent. AHA!!! eram pregatit, tot tippetul era din Vanish de 8 lbs, asa ca imi permit sa franez mai tare. Dupa vreun minut, cand credeam ca incep sa castig teren, pauza brusca. Recuperez nedumerit, nimfele erau tot acolo. Probabil a fost intepat superficial si la un moment dat a reusit sa se elibereze. Asta este. Se pare ca nu am noroc azi. Ma mut mai sus, unde, dupa un bolovan ce se itzeshte din mal, curentul se calmeaza putin. Prima lansare si simt atacul. In momentul incare intzep, pestele sare din apa, dupa care la 5-6 secunde repeta, asa ca am cat de cat o idee cat de mare e. Nici nu ma gandesc sa scot aparatul in timpul drillului. Arunc un ochi la ceas: 7:24. Ochesc un loc cu apa destul de adanca si lenta langa mal si mal si il aleg ca loc de aterizare. Tot ce trebuie sa fac e sa tin pestele departe de curentul principal, care a complotat impotriva mea aseara. Reusesc cu greu sa-l tin departe de curent si incerc sa ma agit cat mai putin pe mal, ca sa nu-l speriu. Dupa aproape 5 minute, inca nu reusisem sa-i dau o gura de aer. Trage aproape constant, cu scuturari din cap, si vreo doua-trei pauze, timp in care am reusit sa-l apropiu un pic si sa mai recuperez din fir. L aun moment dat a trebuti sa mut batzul in stanga, ca sa respire un pic muschii antebratzului drept. La si 7:29 ia prima gura de aer iar un minut mai tarziu a doua. Dupa care incepe sa se lase pagubas. Mai are cateva evadari scurte, dupa care reusesc sa-l inghesui in minciogul care-l astepta scufundat in apa de langa mal. Victorie!!! Imi innabus un strigat de bucurie si cotrobai dupa aparat. Era 7:31...

Urmeaza o tura de poze rapide, timp in care se apropie un tip care privise lupta de pe mal din spatele meu impreuna cu fiul lui. Ii intreb daca vor sa-mi faca o poza, dupa care trec la resuscitat. Nu i-a luat prea mult sa o ia pe cont propriu in curent si m-am bucurat. Inseamna ca nu era chiar epuizat complet. See you!!!!!

Pentru ca mai aveam ceva timp la dispozitie, mai tatonez apa in spatele unui bolovan. Rezulta inca un curcubeu care ma lasa sa-i fac o poza. Timp in care suna sirena, semna ca o sa inceapa sa dea drumul la apa din baraj. Asa ca la 8:01 ajung la masina si incep dezechiparea. A fost o ora destul de de intensa, dar mi-am reincarcat bateriile pentru ziua de maine la lucru. Care nu se anuntza prea usoara. Dar chiar nu mai conteaza...

Aveti aici niste poze, printre care si una cu nimfa cu pricina. Bila de tungsten, corp de paun rasucit cu atza de kevlar pt. rezistentza, coada rosie. Si doua tentative de aripi nedesfacute inca, din ceva pana pestritza, moale, nush de la ce fel de pasare. Pe carlig de 12. Interesant ca la acelasi tip de nimfa am prins lipan vara trecuta in maramures. Tot pe carlig de 12.....
Fir intins! Si dati drumul la pesti, nu va coborati la nivelul flamanzilor!