Weekend-ul trecut m-am pregatit si eu de zor sa le dau gaura in buza smallmouth-shilor,
improspatandu-mi gashca de streamere cu niste noi creatii sclipicioase.
improspatandu-mi gashca de streamere cu niste noi creatii sclipicioase.
Numai ca la locul faptei situatia s-a prezentat altfel. Dupa o ora de incercari soldate doar cu un peste putin mai lung decat streamerul care l-a pacalit, colegul meu Dwayne m-a sunat sa ma anunte ca e pe drum. Trebuia sa ne intalnim sa dam un pic la pastrav.
Cel mai bun loc de pastrav din zona in perioada asta e chiar sub baraj, unde apa s-a pastrat cat de cat oxigenata si a permis pestilor sa supravietuiasca peste vara. Ma asteptam sa mearga mai bine la uscate, pentru ca nu plouase de mult. Insa apa care curgea peste baraj devia curentul si practic configuratia fundului raului era total schimbata pentru primele sute de metri. Era un nou rau, cu locurile pe care le stiam dinainte total bulversate, sau inaccesibile. Pestii nu se prea omorau sa sara la suprafatza si nici udele sau streamerele nu au functionat. Mi-a trebuit vreo jumate de ora de lupta impotriva curentului pana am reusit sa dau de ei. Bagabontzii erau pe fund, intre doua suvoaie pe mijlocul raului. O diferentza in viteza de curgere a apei trada prezentza unui prag in spatele carora am avut primul atac la nimfa: ratare. Insist si urmatorul atac ma rasplateste pentru rabdare: doi dintr-o lovitura.
Cel mai bun loc de pastrav din zona in perioada asta e chiar sub baraj, unde apa s-a pastrat cat de cat oxigenata si a permis pestilor sa supravietuiasca peste vara. Ma asteptam sa mearga mai bine la uscate, pentru ca nu plouase de mult. Insa apa care curgea peste baraj devia curentul si practic configuratia fundului raului era total schimbata pentru primele sute de metri. Era un nou rau, cu locurile pe care le stiam dinainte total bulversate, sau inaccesibile. Pestii nu se prea omorau sa sara la suprafatza si nici udele sau streamerele nu au functionat. Mi-a trebuit vreo jumate de ora de lupta impotriva curentului pana am reusit sa dau de ei. Bagabontzii erau pe fund, intre doua suvoaie pe mijlocul raului. O diferentza in viteza de curgere a apei trada prezentza unui prag in spatele carora am avut primul atac la nimfa: ratare. Insist si urmatorul atac ma rasplateste pentru rabdare: doi dintr-o lovitura.
Atacul imediat urmator imi aduce o noua dubla, dar cand aduc pestii mai aproape vad ca unul fusese agatzat de spate, asa ca ii eliberez rapid. Il strig pe Dwayne ca tot voia sa vada el cum pescuiesc la musca fara casting, ii pun batzul meu in mana si ii dau primele intructiuni: fir scurt, contact permanent cu mustele, fara tarare. Dupa patru-cinci incercari nedumerirea de pe fatza lui face loc unui zambet larg in timp ce un pastrav se zbatea la capatul firului. Primul lui pastrav la "ceheste".
Au urmat inca doi in urmatoarele 5 minute dupa care imi returneaza batzul si isi pregateste propria lui instalatie.
In total am prins impreuna 12 pesti din locul respectiv dupa care pestii au intrat in siesta. Am preferat sa ne retragem in plina glorie. Dwayne s-a ales cu doua nimfe de la mine pe care le-a pescuit vreo saptamana, pana au fost distruse de pesti. Si cu promisiunea a ii arat cum se leaga de indata ce isi ia menghina....
Rezultatul? Inca un adept al nimfaritului in stil european, in opinia mea net superior tehnicilor traditionale de muscarit ale americanilor in 90 la suta din situatii.
Rezultatul? Inca un adept al nimfaritului in stil european, in opinia mea net superior tehnicilor traditionale de muscarit ale americanilor in 90 la suta din situatii.
