Nova Scotia

Week-endul trecut l-am combinat cu Labor Day (luni), care e o sarbatoare mare la americani si de obicei e zi libera si cu inca doua zile libere. A rezultat o vacanta mititica, numai buna pentru a ne implini unul din visele de calatorie: Nova Scotia, mai precis Cape Breton Island, cea mai renumita portiune a provinciei candiene. Drumul nu a fost usor, in total peste 3200 km dus- intors, dar a meritat din plin.

Speram sa prind o zi de pescuit pe unul dintre cele mai renumite rauri de somon de pe coasta de est a Canadei: Margaree River. Din pacate, dupa mai multe zile de ploaie, raul arata cam asa:


Asa ca a trebuit sa imi iau la revedere de la somoni. Chiar si oceanul era tulbure pe o raza de vre0 20 de km de la varsarea raului.

Drept urmare ne-am concentrat pe vizitarea Cape Breton Highlands Park, unul dintre cele mai spectaculoase locuri in care am fost vreodata. Pe langa peisajul de vis si abundenta animalelor salbatice, m-a impresionat enorm modul in care canadienii au grija de parcul respectiv. Si modul in care turistii, in marea lor majoritate din Canada si SUA, respecta regulile. Nu am vazut in trei zile de stat in parc nici un ranger sau politist sau jandarm, dar nici nu am vazut vreo situatie care sa necesite prezenta lor.
Cum ziceam nu demult, nu as pierde o ocazie sa vad balene din nou, asa ca in prima zi acolo ne-am ocupat de aspectul asta. Vremea era cam ploioasa, dar barca era acoperita si in plus echipajul iti oferea pelerine si haine groase daca aveai nevoie. De data asta tinta nu mai erau humpback whales ci pilot whales, care-s mai mici, dar super simpatice.






Am ramas surprins de cat de aproape de mal vin sa se hraneasca. Spre norocul nostru, una dintre ele avea un pui probabil de anul asta, care statea lipit de maica-sa. Nu l-am vazut decat dupa ce ne-am uitat la poze:


Ultima seara am petrecut-o in Fishing Cove, pe malul oceanului, intr-un golf unde se varsa un rauletz. Apus de vis, in noapte am avut un elan care a dormit langa cort iar dimineatza s-a plimbat pe langa noi si a trecut raul catre locul lui de pascut.







Ghici cine era fricosul care nu vroia sa iasa din cort???

Colac peste pupaza, inainte de a pleca ne-am cocotzat pe un deal de unde puteam sa vedem balenele hranindu-se in larg. Era practic aproape tot ce ne-am dorit de la locul acela. Nu-i de mirare ca la plecare ma uitam asa cu jind la golfuletzul cu pricina:




Binenteles ca nu puteam pleca din Nova Scotia fara a completa Cabot Trail, un drum renumit in lume pt pitorescul pe care-l ofera, intre ocean, munte, lacuri, animale salbatice si flora caracteristica zonei, cu pini, plante insectivore si orhidee.



Elanii erau la ei acasa, in cea mai "fructuoasa" zi am numarat 7, de toate genurile si marimile. Sunt obisnuiti cu oamenii, uneori se opresc in mijlocul drumului si nu se lasa convinsi sa plece cu una cu doua. La urma urmei noi eram intrusii, nu ei.













Per total pot sa spun ca a fost aproape perfect. Daca aveam si sansa sa pescuiesc ar fi fost vacantza perfecta, dar asa am un motiv in plus sa ma intorc...
P.S. ghici prin ce mai e renumita Cape Breton Island? Glen Breton whisky, produs aici: