Thursday, September 4, 2008

Nova Scotia

Week-endul trecut l-am combinat cu Labor Day (luni), care e o sarbatoare mare la americani si de obicei e zi libera si cu inca doua zile libere. A rezultat o vacanta mititica, numai buna pentru a ne implini unul din visele de calatorie: Nova Scotia, mai precis Cape Breton Island, cea mai renumita portiune a provinciei candiene. Drumul nu a fost usor, in total peste 3200 km dus- intors, dar a meritat din plin.

Speram sa prind o zi de pescuit pe unul dintre cele mai renumite rauri de somon de pe coasta de est a Canadei: Margaree River. Din pacate, dupa mai multe zile de ploaie, raul arata cam asa:


Asa ca a trebuit sa imi iau la revedere de la somoni. Chiar si oceanul era tulbure pe o raza de vre0 20 de km de la varsarea raului.

Drept urmare ne-am concentrat pe vizitarea Cape Breton Highlands Park, unul dintre cele mai spectaculoase locuri in care am fost vreodata. Pe langa peisajul de vis si abundenta animalelor salbatice, m-a impresionat enorm modul in care canadienii au grija de parcul respectiv. Si modul in care turistii, in marea lor majoritate din Canada si SUA, respecta regulile. Nu am vazut in trei zile de stat in parc nici un ranger sau politist sau jandarm, dar nici nu am vazut vreo situatie care sa necesite prezenta lor.
Cum ziceam nu demult, nu as pierde o ocazie sa vad balene din nou, asa ca in prima zi acolo ne-am ocupat de aspectul asta. Vremea era cam ploioasa, dar barca era acoperita si in plus echipajul iti oferea pelerine si haine groase daca aveai nevoie. De data asta tinta nu mai erau humpback whales ci pilot whales, care-s mai mici, dar super simpatice.






Am ramas surprins de cat de aproape de mal vin sa se hraneasca. Spre norocul nostru, una dintre ele avea un pui probabil de anul asta, care statea lipit de maica-sa. Nu l-am vazut decat dupa ce ne-am uitat la poze:


Ultima seara am petrecut-o in Fishing Cove, pe malul oceanului, intr-un golf unde se varsa un rauletz. Apus de vis, in noapte am avut un elan care a dormit langa cort iar dimineatza s-a plimbat pe langa noi si a trecut raul catre locul lui de pascut.







Ghici cine era fricosul care nu vroia sa iasa din cort???

Colac peste pupaza, inainte de a pleca ne-am cocotzat pe un deal de unde puteam sa vedem balenele hranindu-se in larg. Era practic aproape tot ce ne-am dorit de la locul acela. Nu-i de mirare ca la plecare ma uitam asa cu jind la golfuletzul cu pricina:




Binenteles ca nu puteam pleca din Nova Scotia fara a completa Cabot Trail, un drum renumit in lume pt pitorescul pe care-l ofera, intre ocean, munte, lacuri, animale salbatice si flora caracteristica zonei, cu pini, plante insectivore si orhidee.



Elanii erau la ei acasa, in cea mai "fructuoasa" zi am numarat 7, de toate genurile si marimile. Sunt obisnuiti cu oamenii, uneori se opresc in mijlocul drumului si nu se lasa convinsi sa plece cu una cu doua. La urma urmei noi eram intrusii, nu ei.













Per total pot sa spun ca a fost aproape perfect. Daca aveam si sansa sa pescuiesc ar fi fost vacantza perfecta, dar asa am un motiv in plus sa ma intorc...
P.S. ghici prin ce mai e renumita Cape Breton Island? Glen Breton whisky, produs aici:

Wednesday, August 27, 2008

More hiking, less fishing

Month of August was terrible for fishing from my point of view. An incredible amount of rain, doubled by a lot of overtime at work almost cut down to zero my chances to teach my flies to swim. On top of this, it was time to do some hiking because my third summer here is almost gone and there are a lot of great places still undiscovered in the area. So we ended up with some wonderful hikes. Here are some pictures from the White Mountains:










The last trip was this past Sunday, on Mount Jefferson, the fifth peak as hight in the state. It was a 4 hours hike that was worth every moment. On the way back I couldn't pass by a small mountain brook that looked pretty interesting so I grabbed my rod for a quickie: 20 minutes. First impression wasn't very good, water was really shallow, clear, plus a dried earthworm on a rock cut some of my enthusiasm. I remembered seeing somebody fishing in the area in the morning, on the way up, and he wasn't fly fishing. I gave it a try though.


I am a big fan of fallen trees and logs in the water, and I wasn't wrong this time. Those two trees brought me the only fish of the night, a brookie that managed to survive somehow between the "worm-ers".

It was a clean take, I extracted it right from the current, between those 2 trees. The fly: hare's ear with tungsten bead and crystal flash ribbing. One of my first choices when talking about trout fishing. A couple of pictures and back to where it belongs. Too beautiful to keep...
Some people won't believe that this tiny fish could make me feel happy. But it was the he drop that completed a perfect day in the middle of the nature.
This weekend I'm going in a place where a few years ago I could only dream that I will ever go. Hopefully some fishing will be involved... won't say another word, see you next week.

Saturday, August 2, 2008

humpback whales

V-am promis niste poze cu balene. de cand eram de-o schioapa am fost fascinat de fiintzele astea. bineinteles ca nici nu am sperat c-o sa ajung sa le vad pe viu. Dar iata ca s-a intamplat deja de doua ori in ultimii doi ani. Ca sa nu mai spun ca de-abia astept sa merg si a treia oara. O sa las pozele sa vorbeasca si la final e si un filmuletz. Enjoy!